De ce eșuează fotbaliștii români în străinătate!?

 

Am ales sa scriu aceste randuri ca urmare a numeroaselor situatii in care am fost solicitat sa ofer o explicatie a faptului ca in ultimii 15 ani, cel putin, majoritatea fotbalistilor romani care au obtinut un transfer intr-un campionat din afara tarii, cu un nivel competitional ridicat, au esuat lamentabil si au revenit in tara. Sportivi valorosi din punct de vedere fotbalistic, dar care nu au stiut sa isi puna in valoare calitatile, s-au confruntat cu esecul in fata adevaratelor provocari ale vietii pentru ca nu au o mentalitate sanatoasa, orientata spre succes. Aleg de cele mai multe ori sa speculeze oportunitatile de moment, refuza munca, pana la sacrificiu, fac alegeri doar in functie de argumente de ordin financiar si renunta usor atunci cand ar trebui sa munceasca.

Nicolae Dica, Victoras Iacob, Sorin Paraschiv, Sorin Ghionea, Florin Lovin, Pompiliu Stoica, Adrian Neaga, Gabi Tamas, Claudiu Raducanu, Cristian Bud, Gabi Popescu, Denis Serban, Sabin Ilie, Bogdan Arges Vintila, Valentin Badea, Ovidiu Petre, Mihaita Plesan, Cristian Tanase, Daniel Pancu, Florin Soava, Florin Gardos, Liviu Antal, Alexandru Bourceanu, Raul Rusescu, Gabi Tamas, George Tucudean, Cristi Pulhac, Gabi Iancu, Andrei Cristea, Marius Alexe, Cristian Daminuta, Gabriel Torje, Denis Alibec, Aurelian Chitu, Ianis Zicu, Dorin Goga, Paul Papp, Bogdan Stancu, Bogdan Lobont, Razvan Cocis, Ciprian Deac, Laszlo Sepsi, George Florescu, Adrian Ropotan, Gheorghe Grozav, Alexandru Matel, Alexandru Ionita…

…si lista ar putea continua la nesfarsit cu fotbalisti valorosi care, trecuti pe la lotul echipei nationale, in momentele de varf ale carierei, transferandu-se in campionate puternice din Europa, au esuat lamentabil afara. Au inceput prin a pierde primul “11”, au continuat prin a fi pastrati in afara loturilor, pentru ca apoi sa ajunga sa fie imprumutati fie ca moneda de schimb pentru alte transferuri, fie, si mai grav, s-a renuntat pur si simplu la ei, considerandu-se pastrarea lor o cheltuiala neacoperita. Finalul circuitului fotbalistului roman prin Europa il stim cu totii: dupa 2-3 ani de perindari prin alte campionate, fara a avea meciuri jucate, in fata provocarii convocarii la echipa nationala, fac cale intoarsa si revin in tara, acolo unde, de cele mai multe ori…esueaza!

De ce?

Motivele ar fi multiple si ar trebui nuantate de la caz la caz, dar toti cei implicati in acest circuit turistico-sportiv respecta acelasi scenariu: cel al esecului in fata adevaratelor provocari ale vietii. Dincolo de beneficiile financiare, pe care nimeni nu le-a pus la indoiala, majoritatea fotbalistilor romani se sting, usor, usor, iar, in fapt, acest aspect nu face altceva decat sa dilueze considerabil calitatea fotbalului romanesc si, implicit, nivelul echipei nationale.
Frecvent ne confruntam cu situatia de a nu sti cum sa apreciem aceste intoarceri in campionatul romanesc, crestem nivelul readucand acasa varfurile fotbalului romanesc sau este semnalul cel mai clar ca fotbalistul roman nu mai este pregatit sa isi castige locul intr-o competitie puternica?
Din punct de vedere sportiv, mult invocata problema a valorii sportive nu sta in picioare dintr-un singur argument: daca nu ar avea calitate sportiva, de ce ar cheltui un club occidental sume fabuloase pentru a obtine semnatura unui fotbalist, cine ar irosi sume considerabile pentru un sportiv, pe care din start l-ar considera slab?
Fotbalistul roman are calitate, dar nu si mentalitate. Din nefericire cel mai redutabil adversar al fotbalistului roman este…chiar el insusi, mentalitatea precara de care da dovada, lipsa de educatie sportiva adecvata, lipsa de viziune asupra vietii, lipsa aspiratiilor de performanta si obiectivele nerealiste, nesustinute prin munca si sacrificiu.

 

MENTALITATEA PRECARA SI VOCATIA ESECULUI

Fotbalistul roman are vocatia esecului. A pierde greu meciul, in ultimele minute, chiar si contra unei echipe puternice, reprezinta de cele mai multe ori un motiv de satisfactie, de liniste si confort mental. “ am pierdut, dar am pierdut greu!”, “Ne-au batut, dar la penalty-uri” sau “Daca nu erau arbitrii, n-ar fi castigat niciodata” sunt doar cateva din argumentele fataliste pe care le auzim frecvent cand ne confruntam cu esecul echipelor romanesti.
Intelegem diferentele culturale si de mentalitate invocand declaratia presedintelui Federatiei Romane de Tenis, dupa infrangerea Romaniei in fata Cehiei, din FED Cup: “ E o infrangere cat o victorie”. Stiu ca fotbalul are reguli diferite de cele ale tenisului, dar totusi, exista un numitor comun, anume nevoia de performanta, ambitia reusitei si rusinea esecului. Neamtul nu va considera niciodata ca a fost o infrangere cat o victorie, pentru simplu motiv ca sunt doua notiuni complet contradictorii. Infrangerea te transforma in pierzator, victoria te face invingator. Sportivii romani au acest cult al esecului. Infrangerea este mereu prezenta in registrul mental. Noroc ca unele sporturi ofera si varianta egalului, pe care desigur, de cele mai multe ori sportivii romani il privesc ca pe o victorie.
Fotbalistul roman este un rasfatat al societatii, care manifesta o slaba toleranta la frustrare si esec. Acesta cu greu suporta criticile, traduce orice observatie ca fiind un afront la adresa propriei valori si tocmai de aceea cedeaza cand ii este greu, cand ar trebui sa stranga din dinti pentru a deveni mai bun. El trebuie sa inteleaga ca pentru a ajunge la un nivel de top trebuie sa te comporti ca un adevarat performer, sa ai un sistem de valori pozitive si sa ai o buna viziune asupra vietii. Fotbalistul roman ar trebui sa inceapa sa isi construiasca cariera si sa nu mai speculeze oportunitatile de moment.

 

LIPSA EDUCATIEI SPORTIVE

Desi pare paradoxal, tot mai multi sportivi romani nu manifesta un nivel corespunzator de preocupare pentru cariera lor. Acestia nu se ingrijesc de imaginea lor, actioneaza imprudent, in sensul mediatizarii si implicarii in scandaluri, escapade nocturne si derapaje extra-sportive. De asemenea, cand vine vorba de interesul acestora pentru competitii, meciuri, rezultate, statistici s-ar putea sa constatam, cu surprindere, ca in loc sa se preocupe de ceea ce ii poate ajuta sa isi construiasca o cariera de exceptie, aleg sa isi piarda timpul implicandu-se in activitati prin care practic se autosaboteaza.
Un fotbalist care nu urmareste meciuri este precum un un actor caruia nu ii place sa citeasca roluri, precum un taximetrist care uraste sofatul sau precum un medic care nu se preocupa de pacientii sai.
Sportivul roman trebuie sa inteleaga ca pentru a ajunge si pentru a te mentine sus, este nevoie de un efort sustinut, permanent, de pasiune, interes si sacrifiu. Doar aceste valori fac diferenta intre performeri si talente compromise in mediocritate. Fotbalistul roman trebuie sa devina constient de faptul ca infatuarea, automultumirea, delasarea sau indignarea sunt cele mai mari obstacole in calea reusitei.

 

LIPSA UNOR REPERE POZITIVE

De cele mai multe ori, mentalitatea paguboasa a fotbalistului roman este consecinta imitarii unor modele negative. Invata si preiau foarte usor scenarii negative, adopta usor comportamente contraproductive si nu fac diferenta intre ceea ce le poate fi de folos in viata si ceea ce le dauneaza. De multe ori toate aceste comportamente care duc spre esec sunt preluate de la antrenorii sau mentorii care se ocupa de formarea profesionala a acestuia. Trasul de timp, mimarea jocului, automultumirea, simularile din timpul jocului sunt de cele multe ori rezultatul indrumarilor unor antrenori ce se multumesc cu putin, ce duc o lupta de supravietuire intr-un sistem, care si-a aratat limitele ori de cate ori ne-am fi dorit sa si le depaseasca. Cum sa astepti de la un sportiv sa fie ambitios, preocupat de ceea ce face, dornic sa se autodepaseasca cand, de multe ori, inca de la varsta cruda a junioratului este martorul unor comportamente falimentare?! Daca vrem sa schimbam mentalitatea jucatorilor trebuie sa incepem prin a schimba mentalitatea antrenorilor. Daca privim catre lumea buna a fotbalului vom constata ca si in cazul antrenorilor romani, situatia este similara cu cea a fotbalistilor: nu mai au cautare, nu mai reprezinta garantul succesului, din aceleasi motive pentru care generatii intregi de sportivi talentati esueaza fara a intoarce fotbalului ceea ce fotbalul le-a oferit!

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Featured Posts

I'm busy working on my blog posts. Watch this space!

Please reload

Recent Posts

June 26, 2018

Please reload

Archive
Please reload

Search By Tags

I'm busy working on my blog posts. Watch this space!

Please reload

Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square