Relatia antrenor - parinti

LIMITELE  RELATIEI ANTRENOR - PARINTI

Care sunt limitele relației antrenor – parinți 

O întrebare care naste multe p?areri, multe controverse.

Fiecare are opinia lui, mai mult sau mai putin obiectiva, mai mult sau mai putin argumentata. Totul e în functie

de nivelul de cunostinte, de nivelul de întelegere a fenomenului, dar si de asteptarile avute, atât ca

antrenor, cât si ca parinte. 

      În aceasta relatie, în ceea ce îi privește pe antrenori, aceștia ar trebui:

  • Sa puna accent, în primul rând, pe procesul de formare a jucatorilor, și nu pe formarea echipelor. Cel puțin pâna la nivelul juniorilor republicani rezultatele nu ar trebui sa intereseze pe nimeni (aici ne referim la scorul meciurilor).

  • Sa fie în permanența preocupați de procesul de instruire, de formarea și educarea copiilor și juniorilor, sa caute sa perfecționeze aptitudinile și deprinderile corect învațate și sa le corecteze pe cele greșit însușite.

  • Sa gaseasca metode și mijloace prin care sa creasca valoarea individuala a jucatorilor.

  • Sa caute sa aiba la dispoziție toate condițiile materiale necesare bunei desfașurari a procesului de pregatire. Principalul responsabil de aceasta problema este clubul.

  • Sa fie tot timpul preocupați sa se perfecționeze.

  • În ceea ce-i privește pe parinți, aceștia ar trebui sa-și clarifice în primul rând, de ce au adus copiii la fotbal:

      Pentru ca e un loc unde îi pot lasa sa se joace, un anumit timp, cu alți copii?

      Pentru ca e un loc în care ei se pot forma, pentru viața, într-o anumita profesie, cea de fotbalist?

      Pentru a-și satisface o dorința personala, pentru a-și alina o dezamagire traita de ei în perioada                copilariei?

 

                             REGULILE RELAȚIEI ANTRENORI – PARINȚI

  

  1. Atunci când copiii sunt la antrenament, parinții trebuie sa stea cât mai departe de aceștia. Ideal ar fi ca parinții sa-i aduca pe copii la stadion și sa revina la finalul antrenamentului (în cazul în care se poate acest lucru).

  2. Parinții nu au voie sa vorbeasca cu antrenorii în timpul antrenamentelor.

  3. Cel care conduce antrenamentul sau jocul de fotbal, dirijeaza jucatorii sau echipa este antrenorul, nu parinții.Rolul parinților înceteaza în momentul în care intra în incinta bazei sportive. Nu de puține ori lipsa cunoștințelor de specialitate, subiectivitatea, euforia și, mai ales, dorința mult mai mare decât cea a copiilor de a practica fotbalul determina conflicte parinte-copil, parinte-antrenor, antrenor-copil, copil-copil, ceea ce nu poate ajuta în procesul de instruire.

  4. În cazul în care parinții participa la jocurile grupelor de copii și juniori, ei trebuie sa se limiteze doar la susținerea și încurajarea jucatorilor. Copiii apreciaza aplauzele și încurajarile. Parinții încurajeaza, nu antreneaza echipele. În momentul în care, pe margine sau în tribune, mai apar 2, 3, …5 « antrenori » din rândul parinților, atunci se creeaza confuzie în mintea jucatorilor, în interiorul echipei.

  5. Antrenorii trebuie sa țina în permanența legatura cu parinții, iar aceștia sa înțeleaga ca este necesara informarea continua a antrenorului asupra eventualelor probleme ce ar putea sa apara din punct de vedere familial, al starii de sanatate, al situației școlare sau al interesului manifestat de copil fața de prezența la antrenament.

  6. Parinții trebuie sa înțeleaga ca prioritar, la grupele de copii și juniori, nu este obținerea rezultatelor, ci formarea jucatorilor. Aceasta reprezinta una dintre marile greșeli de abordare în ceea ce privește procesul de antrenament și finalitatea sa. Nu de puține ori, lipsa rezultatelor și presiunea constanta manifestata de parinți asupra copiilor îi determina pe aceștia sa-și piarda încrederea în forțele proprii sau chiar sa refuze sa mai vina la antrenament. Este principalul motiv pentru care foarte mulți dintre copii renunța sa mai practice fotbalul. 

                       

    GRESELI ÎNTÂLNITE IN CADRUL RELATIEI ANTRENORI – PARINTI 

 

Atât antrenorii cât si parintii fac anumite greseli în procesul de pregatire a copiilor.

 

Unele greseli ale antrenorilor:

 -  aderarea antrenorilor la cererea parintilor de a grabi procesul de instruire, de a trece peste etapele firesti ale instruirii, lipsind în felul acesta copiii de asimilarea unor cunostinte specifice vârstei sau potentialului de moment;

-  acceptarea implcarii parintilor în procesul de antrenament si în stabilirea calendarului competitional al grupei;

-  acceptarea participarii zilnice a parintilor la sedintele de antrenament;

-  dorinta de a forma echipe, de a obaine rezultate pozitive, înaintea formarii jucatorilor.

  

Greselile cele mai frecvente ale parintilor:

 - dorinta de a-si vedea copilul, mult prea repede, jucând ca Messi sau ca Cristiano Ronaldo;

 - impresia ca se pricep la fotbal, mai ales daca au si practicat un anumit timp în copilarie, la juniori sau la seniori. A juca fotbal nu este totuna cu a antrena în fotbal. Antrenamentul, necesita pe lânga vocatie si multe studii de specialitate cu tot ceea ce este nou si util în domeniu;

 - dorinta de a-si vedea copilul câstigând tot timpul;

 - dorinta de a asigura participarea la cât mai multe competitii, de la vârste cât mai fragede, crezând ca în acest fel copiii cresc mult mai repede în valoare;

 - dorinta ca echipa la care joaca copilul sau sa câstige întotdeauna, uitând de faptul ca, într-o scoala de fotbal, scopul este formarea si specializarea jucatorului în fotbal si nu crearea de echipe.

 

Greseli comune antrenori –parinti:

 - pretentia de a vedea copiii progresând mult prea repede. Trebuie respectate toate etapele de dezvoltare în acest domeniu sportiv. Orice fortare a copilului în pregatirea profesionala, în timp nu va face decât rau acestuia;

 - participarea la jocuri sau turnee de verificare prea dese. ATENTIE! Este mult prea mult si prea devreme sa supunem copiii la competitii saptamânale, mai ales în etapa de initiere. De multe ori vedem antrenori si parinti care cer copiilor sa joace fotbalul pe care nu l-au învatat înca;

- dorinta de a arata ca marile echipe. Acest lucru supune parintii la cheltuieli mult prea mari, inutile, pentru a le asigura grupelor de copii echipamente de joc, echipamente de antrenament, echipamente de prezentare, treninguri de antrenament, treninguri de prezentare, geci de prezentare, genti, etc. Acestea nu sunt primordiale în procesul de antrenament. Nu trebuie dezvoltat sentimentul de apartenenta la un club neglijând procesul de instruire. Prima grija ar trebui sa fie asigurarea materialelor necesare desfasurarii procesului de antrenament, mai apoi achizitionarea echipamentelor de prezentare cu însemnele clubului.    

   

Asa NU