Mingile înalte ,vârsta 9-12 ani

Mingile din cornere

Portarul trebuie sa se aseze in poarta, tinand cont de piciorul de executie.Daca de pe partea dreapta se va executa cu piciorul drept, atunci portarul va sta mai aproape de linia portii.Daca cornerul se va executa cu piciorul stang, de pe aceeasi parte portarul se va aseza mai iesit de pe linia portii, datorita imposibilitatii primirii golului direct din sut/centrare.

Metode de instruire:

Portarul se va aseza in pozitia de corner , pe aproape de linia portii si se va incepe cu aruncarile antrenorului de la distanta mica cu mana. Treptat se va marii distanta, pana la un corner obisnuit.Pozitia portarului va fi paralela cu poarta, usor intors inspre partea din care se executa, acesta informandu-se si  de miscarea adevrsarilor si a coechipierilor.Se va executa cornerul cu piciorul, dintr-o singura parte ,cu piciorul drept si apoi cu piciorul stang(nu este o ordine obligatorie). Se va introduce adversitatea(cu un adversar, apoi cu un adversar si un coechipier, marindu-se treptat numarul adversarilor si a coechipierilor), portarulasezandu-se in poarta in functie de piciorul de executie si de adversar,incepand sa invete sa isi aseze omul la bara si sa dea indicatii de marcaj.

Pe toate centrarile din corner, portarul isi va anunta iesirea prin strigat,’’eu’’, strigat destinat informarii coechipierilor asupra iesirii pe centrare ,dar si pentru a produce panica adversarului.

Duelul  1 v 1, vârsta 9-12 ani

  • Blocajul

  • Tatonarea

  • Să stăpânească ,,tehnica de bază,,(ambidextrie)

  • Să acționeze în interiorul/afara suprafeței de pedeapsă

  • Niciodată preluarea nu se face pe direcția de alergare a adversarului

  • Sa ia deciziile rapid 1-2 atingeri(informare)

  • In momentul intrării in posesie este primul atacant

Blocajul  se utilizeaza in situatiile de 1 v 1 in interiorul careului de 16 m(cu bratele si picioarele), iar in afara carelului  de 16 m ,doar cu picioarele.Portarul urmareste blocarea/deposedarea balonului cu bratele si/sau picioarele, fara a efectua fault si pentru a inchide unghiurile de executie ale adversarului. Portarul executa blocajul/deposedarea prin alunecare laterala , contactul cu solul fiind luat, in ordine, cu gleznele, gambele, soldul,trunchiul si bratele dar si prin plonjon frontal(diving).Blocajul se va efectua atunci cand jucatorul isi va prelungii mingea si nu se va mai afla in controlul acesteia. Caderi si ridicari de la sol,de pe loc si din miscare.

Metode de instruire: Blocarea balonului prin contra usoara; Blocarea mingii transmise usor de catre un coechipier.

Joc cu tema: atacantul in posesia balonului, se indreapta usor inspre poarta (semiactiv)si portarul il blocheaza/deposedeaza prin alunecare.Exercitiu avansat de blocaj al balonului :atacantul  advers  este activ, primeste o pasa filtranta printre coechipieri,intra in  posesia balonului si indreptandu-se inspre poarta, portarul va incerca sa il blocheze/va iesi in intampinarea lui sa inchida unghiurile

Tatonarea adeversarului care este in posesia  mingii, se face atunci cand portarul este in imposibilitatea de a efectua blocajului cu mana(adversarul are un dribling larg sau se afla in afara careului de 16 m).Se

urmareste intarzierea atacului si scoaterea jucatorului cu mingea intr-un unghi mort.

Pozitionarea corpului la tatonare se caracterizeaza printr-o

pozitie fundamentala joasa. In cazul tatonarii ,portarul nu va ataca decisiv, ci va incerca sa intarzie sutul sau driblingul atacantului,scotandu-l cu mingea intr-un unghi mort. Portarul va avea o pozitie fundamentala joasa, cu mainile pe langa corp,aproape de sol,corpul aplecat spre inainte si genunchii flexati.

Tatonarea se poate antrena in  situatia de 1v1,  fiind forma cea mai usoara pentru a deprinde si intelege.

In situatia de 1v1 ,portarul va urmarii mingea,incercand sa faca abstractie de fentele si miscarile

inselatoare ale atacantului.Portarul va ataca mingea din pozitia de tatonare,pentru deposedare, doar

cand jucatorul aflat in posesie, isi va indeparta mingea de picior, indeajuns ca aceasta sa fie

blocata/respinsa/degajata.

 Pozitionarea la fazele cu zid 
 (așezarea zidului),vârsta 9-12 ani 

Antrenorul va demonstra in oglinda procedeul de asezare a zidului si pozitionarea in poarta in acest moment, cu diferite unghiuri de executie.Portarul trebuie sa inteleaga importanta primului om din zid ,de la coltul scurt(atunci cand mingea este executata din unghi) si importanta piciorului de executie(mai ales cand executia este de pe centru). Portarul isi aseaza zidul si isi elege numarul de jucatori ,tinand cont de distanta,locul de executie si piciorul de executie.

  • In functie de locul si de distanta de executie

  • In functie de piciorul de executie                         

  • Alegerea numarului de coechipieri si pozitionarea corecta a zidului

  • Coordonarea coechipierilor

  • Comunicarea  si colaborarea cu coechipierii

  • Vizionarea balonului pe langa ultimul om din zid(daca aceasta este posibil).

Metode de instruire:

Portarul se va aseza langa bara mai apropiata  de locul de executie si isi va dirija cel mai inalt coechipier,sa fie primul in zid.Apoi vor urma restul de coechipieri in nr de 2,3,4,5 ,sau mai multi coechipieri, tinand cont de distanta de executie.

Asezarea zidului se va efectua cu prezenta  balonului,dar fara miscarea acestuia, faza fiind doar pasiva, pentru invatarea si constientizarea asezarii zidului.Se va introduce finalizarea fazei, portarul incercand pe cat posibil sa vizualizeze balonul, pe langa soldul ultimului om din zid si sa apere sutul.

Se vor da indicatii coechipierilor, sa nu creeze brese in zidul format.

Vârsta 13-16 ani /Dezvoltarea

Caracteristici generale:

Este etapa de trecere pe teren mare 11 v 11;

Portarul se va obisnui cu dimensiunile portii normale, dar si cu noile dimensiuni ale terenului mare;

Se va incepe antrenarea fortei(trunchiului-abdomen si spate, dar si a picioarelor-forta de impingere/elanul) si a strechingului dinamic; Invatarea sarcinilor aferente postului de portar la aceasta varsta.

Se mareste dificultatea elementelor de antrenament specific,punandu-se accent pe numarul

de repetari.

Obiective de instruire,vârsta 13-16 ani

Mental

Creativitatea

Increderea

Luarea de decizii rapide(spatiu/timp)

Agresivitate/Agilitate

Aprecierea distantelor

Aprecierea unghiurilor

Anticiparea fazelor

Antrenamentul mental

Munca in echipa

Fizic

Coordonarea

Indemanarea

Imbunatatirea vitezei

Putere,echilibru si mobilitate

Forta abdomenului (forta dinamica)

Tactic 

Invatarea jocului 11 v11

Invatarea a doua sisteme de joc

Invatarea formelor de baza de aparare si atac.

Coordonarea coechipierilor

Tehnic 

Consolidarea gesturilor tehnice anterior invatate

Plonjonul la inaltime si pe spate

Boxarea mingii

Lovirea mingii din miscare-transmiterea mingii prin pase scurte/lungi,

la punct fix si pe pozitie viitoare(putere,precizie,calitate)

Degajarea mingii de jos /din mana/din demi-volee

Pozitionarea la mingile primite ‘’acasa’’ si Conducerea mingii(translatia)

Jocul cu capul

Stopul pe piept

Lovitura de pedeapsa


Procedeele tehnicii de bază ale portarului, vârsta 13-16 ani

  • Plonjonul(la inaltime si pe spate)

  • Boxarea mingii( cu un pumn si cu doi pumni)

  • Jocul cu piciorul-lovirea mingii din miscare

  • Repunerea mingii-degajari(de jos-minge statica/in miscare,din mana si din demi-volee)

  • Plasamentul la mingile ,,acasa,,

  • Jocul cu capul

  • Stopul pe piept

  • Plasamentul portarului in blocul defensiv si ofensiv

Plonjonul la inaltime si pe spate, vârsta 13-16 ani

Derivat din plonjonul la semiinaltime, plonjonul la inaltime dispune de aceleasi caracteristici generale.La plonjonul la inaltime,regasim ,impingerea-desprinderea-zborul si aterizarea, doar ca directia de zbor este in sus inspre diagonala, iar aterizarea se face intai cu membrele inferioare,sold si apoi cu umarul si mainile.O mare diferenta consta in utilizarea maini opuse directiei de plonjon, folosita pentru respingere , atunci cand mingile pentru plonjonul inalt, sunt peste umarul directiei maini spre  care se face plonjonul.Exemplu: un sut pentru plonjonul la inaltime in dreapta portarului, normal va fi respins cu mana dreapta, doar daca acesta se afla la

inaltimea mainii drepte.In schimb daca inaltimea mingii trece

peste umarul mainii drepte,atunci portarul va folosi pentru

respingere mana stanga, deoarece, el aflandu-se in cadere,se va

gasi in imposibilitatea de a ajunge la minge.

Metode de instruire:  In poarta de 7 m ,cu un gardulet de 30 cm

la mijlocul portii. Portarul pleaca de la bara cu pas adaugat, face

bataia inainte de gardulet , si efectueaza plonjonul,in timp ce

antrenorul arunca mingea la inaltime,in directia plonjonului

portarului. Acelasi exercitiu, numai ca acum portarul va face

plonjonul pe partea opusa. Folosirea garduletului, obliga portarul

sa impinga in picioare si sa nu se loveasca de acesta, astfel

efectuandu-se plonjonul la inaltime.

La plonjonul pe spate gasim ca elemente ajutatoare,deplasarea laterala(prin pas adaugat) cu spatele si saritura, pentru mingile peste poarta. Procedeul este folosit de portar atunci cand acesta este  depasit de minge si singura posibilitate de a respinge/devia mingea este prin plonjon pe spate. Acest procedeu poate fi efectuat de pe loc sau din miscare. Incazul plonjonul pe spate din miscare,deplasarea se va face pe lateral cu spatele,astfel ajutand portarul sa aiba o pozitionare care

sa ii permita deplasarea rapida,vizualizarea spatiului inspre care se indreapta cu spatele si totodata fiind pozitionarea corecta pentru deplasarea cu spatele.

Metode de instruire:  Anrenorul va demonstra in oglinda procedeul.

De pe loc,portarul are o pozitionare laterala, iar antrenorul ii va arunca mingea peste acesta.Se vor corecta eventualele greseli.Se va repeta procedeul din miscare. Se poate folosi bara transversala ca element cheie de orientare pentrurespingerii mingii prin plonjonu pe spate.

Tehnica boxarii mingii, vârsta 13-16 ani

  • De pe loc pe doua picioare cu doi pumni

  • Din saritura cu desprindere pe un picior

  • Cu plonjon in fata si pe spate

  • Cu un pumn si cu doi pumni

De pe loc pe doua picioare cu doi pumni

Boxarea balonului se poate efectua de pe loc de pe doua picioare cu doi pumni(cu si fara saritura) atunci cand o minge provine dintr-un sut foarte puternic-pe directia portarului,fiind imposibil de retinut.Portarul isi va strange pumnii,ii va impreuna si va respinge mingea spre zonle laterale ,pe spatiile libere sau peste poarta.

Din saritura cu desprindere pe un picior

Elementele care compun tehnica de boxare din saritura  pe un picior sunt : elanul, bataia pe un picior, arcuirea trunchiului,bratele usor flexate din cot,pumnii stransi si apropiati,impingerea bratelor spre inainte, boxarea balonului,directia de respigere si protejarea propiului corp,cu genunchiul flexat, opus celui pe care sa facut bataia de desprindere.Se va boxa mingea spre zonle laterale ,spatiile libere.

Cu plonjon in fata si pe spate 

Boxarea mingii cu plonjonul in fata se efectueaza atunci cand portarul se afla in imposibilitatea de a prinde minge fiind presat de un jucator/ii adversi. Portarul vine cu elan in minge, si apropiindu-se de ea va face bataie pe un picior sau doua si va efectua plonjonul in fata la semiinaltime,cu pumnii impreunati,bratele fiind intinse inspre directia inainte inspre minge. Se va boxa mingea spre zonle laterale ,pe spatiile libere. Acesta boxare cu plonjon in fata se poate efectua si in cazul mingiilor centrate in fata portii la semiinaltime.

Boxarea mingii cu plonjon pe spate se efectueaza cu aceleasi procedee ca si respingerea sau devierea mingii din plonjon pe spate,singura diferenta consta in folosirea pumnului/pumnilor.

Boxarea balonului cu un pumn sau doi pumni

Se efecuteaza in functie de numarul de jucatori  implicati in faza,de zona unde se iese pe boxare si de directia de venire a mingii. Portarul va evita sa iasa sa boxeze, atunci cand intr-un loc sa format un grup mare de jucatori. Boxarea se va efectua cat mai departe, pe spatiile libere,pe lateral,peste poarta ori in aut.

Metode de instruire:

  •  portarul tine mingea intr-o mana si o boxeaza cu cealalta;

  •  boxarea unei mingi suspendate;

  •  boxarea venita dintr-o centrare cu mana;

  •  boxarea unei mingi venita dintr-o centrare cu piciorul;

  •  boxarea mingilor venite alternativ din centrari, stanga si dreapta;

  •  boxarea mingii peste transversala,de pe loc si din saritura.

 Mingea se va arunca cu mana de catre antrenor pentru boxareapeste bara transversala.

Pozitionarea la mingile primite ‘’acasa’’

Conducerea mingii(translatie), vârsta13-16 ani

La primirea pasei  ,,acasa,,  portarul nu se va plasa pe spatiul portii,deorece exista riscul de a se produce un gol, datorita unei posibile pase gresite a coechipierului sau a unei preluari necorespunzatoare a portarului .Portarul se va pozitiona in

momentul pasei, in afara spatiului portii, anticipand astfel pasa ,,acasa,avand o pozitie usor intoarsa si aproape paralela cu linia portii,inspre directia unde vrea sa preia,sa paseze sau sa degajeze mingea. Portarul mai are si posibilitatea de a conduce mingea in partea opusa primirii pasei,in vederea unui transmiteri a mingii la coechipierul(fundasul) din partea cealalta(translatie).Se va prelua orientat cu un picior si se va pasa cu celalalt.(preluarea nu se face niciodata pe directia de alergare a adversarului).

In acest procedeu de translatie, conducere si pasarea a mingii, gasim trei momente cheie, acestea fiind:

      a) momentul pasiv al atacului adversarului:  atunci cand portarul nu este atacat de nimeni si are              timp de gandire,preluare orientata,informare, conducere  si pasare a mingii la coechipier.

      b) momentul semiactiv al atacului adversarului: atunci cand  portarul este atacat de catre                        adversar, dar are timp de

          informare si pasare/ degajare la coechipier.(fara conducerea mingii).

      c) momentul activ  al atacului adversarului (de presiune) ,atunci cand portarul este atacat de        adversar, nu are timp de preluare si nici de conducere a mingii, acesta fiind degajat imediat, cat mai departe de poarta, de preferat la un coechipier, pe marginile terenului, pe un spatiu liber sau in aut.

In toate cele trei procedee, este esential ca portarul sa se informeze dinainte ,de posibilile oportunitati de a pasa sau degja mingea.(miscarea jucatorilor proprii si adversi, spatii libere, demarcari ,pozitii viitoare).

Metode de instruire: (pozitionare, conducerea mingii, translatie)

Portarul se aseaza in mijlocul portii, avand doi coechipieri in colturile careului de 16 metrii, unul in stanga lui si altul in dreapta.Va primii balonul de la unul dintre acestia(nu pe spatiul portii)...portarul deplasandu-se cu pas adaugat,ori prin alergare, in afara spatiului portii, paralel cu linia portii si se va aseza intors usor ,inspre directia unde vrea sa preia,sa paseze sau sa degajeze mingea.Odata  primind mingea  o va conduce pana in centrul imaginar al portii, in diagonala ,in teren(doar atunci cand portarul nu este atacat, acesta conducand mingea pana in centrul imaginar al portii, pentru a micsora distanta de pasare si pentru mai multa siguranta), apoi o paseaza celuilalt coechipier.Se vor aplica si momentele semiactive si active ale atacului,portarul trebuind sa constientizeze momentul si sa isi aleaga procedeul corect momentului de atac.(pasiv,semiactiv si activ).

Lovirea mingii din miscare, vârsta 13-16 ani

  • Cu latul labei piciorului

  • Cu siret exterior

  • Cu siret interior

La lovirea mingii din miscare gasim urmatoarele elemente: elanul, piciorul de sprijin,pendularea, pozitia corpului,piciorul de lovire si miscarea bratelor. Elanul si pendularea depinde de distanta la care doreste portarul sa transmitamingea. Piciorul de sprijin prin pozitia sa, ajuta la echilibru si directionarea balonului acesta fiind asezat langa minge,in fata piciorului de lovire. Pozitia corpului este aplecata usor in spate, miscarea bratelor fiind intr-o pivotare in directia piciorului de lovire. Bratul opus piciorului de lovire va ajunge in fata, ajutand astfel la echilibru.Piciorul de lovire a balonului, este flexat de la genunchi si indoit din articulatie, glezna piciorului fiind incordata. Apare apoi miscarea de

pendulare aceasta asigurand forta si directia balonului. Lovirea mingii din miscare se poate efectua folosind latul,exteriorul sau interiorul labei piciorului.

Metode de instruire:

Se incepe cu lovirea mingii prin suprafata cea mai mare de acoperire a labei

piciorului,–latul labei piciorului.

Pase cu un coechipier ,in miscare ,de la o distanta de 7-8 m; stangul si dreptul

si apoi alternativ.Apoi treptat se schimba lovirea mingii, la siret exterior si la

siret plin ,acesta dinurma,folosit mai ales la pasele lungi/degajari la punct fix

sau pe pozitie viitoare);

La o distanta de 20-25m , cu preluare; stangul si dreptul si apoi alternativ.

Importanta jocului cu piciorul este vitala in jocul modern

Transmiterea mingii, vârsta 13-16 ani

  • La punct fix
  • Pe pozitie viitoare

Jocul portarului cu piciorul ,este un procedeu tehnic extrem de important in fotbalul modern.Acesta asigura echipei o siguranta in plus,o dezvoltare rapida a jocului,creearea de  superioritate numerica si dezvolta posibilitatea atacurilor pozitionale,rapide si mai ales a contraatacului.Portarul este considerat ,,libero,, de altadata, un jucator care trebuie sa faca uz de ambidextria picioarelor,de lovirea corecta si precisa a mingii, si de constientizarea si anticiparea fazelor si a miscarilor jucatorilor proprii si adversi.Executiile cu piciorul ,in fotbalul modern, chiar daca sunt sub presiune, trebuie sa fie precise si de calitate,sa ajute echipa la posesie si sa dea defensivei siguranta necesara.

Transmiterea mingii la punct fix pe distante scurte sau lungi la punct fix sau pe pozitie viitoare.La aceste doua procedee,tehnica de lovire a mingii difera.La transmiterea mingii pe distanta scurta se poate folosi lovirea cu latul labei piciorului sau siret exterior. La transmiterea mingii pe distanata scurta la punct fix si la intalnire se va folosi siretul interior al labei piciorului sau siretul exterior.

Metode de instruire:

Pe o distanta de 10m, se va creea un culoar de 2m

latime ,prin care portarii vor trebui sa paseze,fara ca

mingea sa paraseasca spatiul culoarului.La inceput cu

preluare, apoi din fara preluare.Ulterior se va marii

lungimea culoarului  cu inca 10 m si un metru latimea.

(exercitiul A din imagine).Pe o distanta de 10-15m,

se vor aseza doua conuri in fata portarilor si cate doua

copete de fiecare parte a portarilor,iar acestia din

miscare vor pasa intre ei,ajutandu-se de preluare sa

paseze la intalnire (pe directia copetelor).Pasa trebuie

data cu precizie si tarie.(Imagine B) Ulterior, se vor

marii distantele pentru transmiterea mingii la distanta

la punct fix si la intalnire.

Degajarea mingii statice de jos /din mana/

din demi-volee, vârsta 13-16 ani

La repunerea prin degajarea mingii statice de jos, gasim urmatoarele elemente: elanul, piciorul de sprijin,

pendularea, pozitia corpului, piciorul de lovire si miscarea bratelor.

Pentru degajarile mingilor statice de jos, pozitia corpului va fi urmatoarea:corpul lasat usor pe spate ,

piciorul de sprijin prin pozitia sa, ajuta la echilibru si directionarea balonului. Elanul si pendularea

depinde de distanta la care doreste portarul sa transmita mingea. Miscarea bratelor  vor fi intr-o pivotare

in directia piciorului de lovire. Bratul opus piciorului de lovire va ajunge in fata, ajutand astfel la echilibru. Piciorul de lovire a balonului, este flexat de la genunchi si indoit din articulatia soldului. Apare apoi

miscarea de pendulare  si extensia genunchiului acestea asigurand forta si directia balonului.Laba

piciorului va ,,intra ,,sub minge,prin aceasta asigurandu-se inaltimea degajarii.

Metode de instruire:

  • Se va aseza mingea pe o copeta la 6 m.Portarul va degaja balonul in plasa goala a portii.

  • Se va aseza mingea pe 6m,pe o copeta si aceasta se va degaja in stanga, dreapta si centrul terenului,la punct fix.Se va repeta dupa invatarea degajarii mingii de pe copeta, aceasi degajare, dar fara ajutorul copetei.

  • Se va degaja de la 6 m ,din partea stanga a careului mic ,inspre coechipierul aflat pe loc,pe partea stanga a terenului

     (informare)si apoi pe partea dreapta si centru la fel.(degajare la punct fix)

  • Se va degaja de la 6 m ,din partea stanga a careului mic ,inspre coechipierul aflat in

     miscare ,pe partea stanga a terenului(informare)si apoi pe partea dreapta si centru la fel.(degajare la         intalnire/pozitie viitoare).

Jocul cu capul, vârsta 13-16 ani

  • Cu fruntea/cu partile laterale/partea posterioara

  • De pe loc ori din alergare(fara saritura)

  • Din saritura /de pe loc sau din alergare

  • Din plonjon in fata(de la semiinaltime/sarita din pamant)

Procedeele de lovire a balonului cu capul sunt:cu fruntea(cel mai des intalnite),cu partile laterale si cu

partea posterioara.Procedeul de lovire a balonului cu capul consta intr-o miscare inapoi si apoi o revenire rapida, spre inainte a capului.Bratele ajuta la echilibru si la marirea fortei de lovire a balonului.

In cazul lovirii balonului cu capul din saritura in miscare, se va executa cu elan ,actiunea picioarelor,

asigura elanul, desprinderea(pe un picior ori pe doua picioare) si aterizarea(pe un picior sau pe doua

picioare) pe sol, cu amortizare.In cazul lovirii balonului de pe loc, se va impinge in picioare, prin flexarea genunchilor, extensia si echilibrul corpului fiind ajutat de miscarea bratelor, iar lovirea balonului se va

face prin arcuirea trunchiului pe spate si miscarea scurta a capului din inapoi inspre inainte.In toate

cazurile ,pozitia corpului este indreptata spre directia in care loveste mingea cu capul.

Metode de instruire:

  • Portarul isi arunca mingea in sus si o loveste cu capul prinzand-o apoi iar in brate.(Exercitiul se va executa de pe loc)

  • Acelasi exercitiu, doar ca de data aceasta actiunea de lovire a balonului se va desfasura din deplasare.

  • De bara de sus a portii se va agata o minge, portarul lovind-o din saritura,de pe loc si/sau din deplasare.

  • Cu un coechipier, acesta aruncandu-i mingea la nivelul capului pentru lovire.

  • Cu doi coechipieri,alternativ stanga si dreapta.

  • Cu doi coechipieri, unul arunca , iar portarul trebuie sa respinga exact la cel de al doilea.

  • Cu doi coechipieri, unul arunca si al doilea este aseazat in fata portarului, semipasiv.

Stopul pe piept, vârsta 13-16 ani

Stop pe piept(preluare orientata)/amortizare

Mingea se va amortiza prin miscarea trunchiului,acesta lasandu-se pe spate,mingea cade pe piept,bratele vor fi indoite din cot, pe langa corp,ajutand la echilibru si amortizare ,iar picioarele  vor fi usor flexate.Aceeasi pozitionare a corpului, la

stopul pe piept din saritura, doar ca aici se va face desprinderea de la sol, prin impingerea membrelor inferioare si obtinerea elanului de a sarii, prin ajutarea de brate, acestea fiind indoite de la cot, pe langa corp si avand o miscare din spate in fata(aducere).Pentru stopul pe piept din miscare, acesta se va face orientat catre directia de alergare, avand aceasi pozitie a corpului, ca la stopul de pe loc.

Metode de instruire:

  • Aruncarea mingii  cu mana la nivelul pieptul portarului, fara ca acesta sa fie in miscare.

  • Aruncarea mingii  cu mana la nivelul pieptului portarului, fara ca acesta sa fie in miscare, dar portarul va incerca sa facapreluare orientata.

  • Aruncarea mingii  cu mana la nivelul pieptului portarului, fara ca acesta sa fie in miscare, portarul va incerca sa faca preluare orientata si sa paseze la un coechipier.

  • Aruncarea mingii  cu mana la nivelul pieptului portarului, acesta este in miscare si va incerca sa faca preluare orientata

  • Aruncarea mingii  cu mana pe pieptul portarului, acesta este in miscare si va incerca sa faca preluare orientata si sa paseze la un coechipier.

  • Transmiterea mingii cu piciorul la nivelul pieptului portarului, acesta este in miscare si va incerca sa faca preluare orientata si sa paseze la un coechipier.

Coordonarea coechipierilor, vârsta  13-16 ani

Coordonarea coechipierilor este un factor important in desfasurarea activitatii in timpul jocului al portarului.

Portarul este singurul jucator din teren care are posibilitatea sa vada miscarile tuturor jucatorilor(coechipieri si adversari).Bazandu-se pe cunoaterea sistemului de joc al echipei, cat si dezvoltarea relatiilor de joc cu toti coechipieri ,si in special cu proprii fundasi,portarul are libertatea de a vorbi tare(striga),ajutandu-si colegii sa pastreze o pozitionare corecta in functie de faza, adversar si zona de joc.Portarul poate da indicatii care sa anticipeze faza, isi

poate pozitiona zidul si colegii la fazele fixe printr- o comunicare clara si productiva.Dirijarea apararii,este o conditie esentiala,in jocul specific al portarului la fotbal.Atitudinea porarului,trebuie sa fie una ferma,de lider  si trebuie sa se foloseasca de incurajari, atentionari, dirijari si sa fie un suport moral in plus pentru echipa.

Portarul poate da indicatii :

In functie de minge, de zona si distanta la care se petrece

actiunea de joc.

In functie de miscarea coechipierilor si a adversarilor(mingi

acasa,mingi decisive,mingi filtrante,plasamentul optim al

coechipierilor,marcaj,schimbde locuri,schimb de adversari).

Metoda de instruire cea mai buna este jocul,unde portarul

va constientizacel mai bine ,ceea ce trebuie sa spuna,pentru

coordonarea echipei.

Antrenorul va folosi in relatie cu portarul, descoperirea ghidata.